„Exodul creierelor”, un fenomen îngrijorător în România. Care sunt cauzele și ce soluții avem

„Exodul creierelor”, un fenomen îngrijorător în România. Care sunt cauzele și ce soluții avem

În ultima vreme fenomenul migrației intelectualilor sau „exodul creierelor”, a atins cote alarmante în țara noastră. Potrivit unui raport al Națiunilor Unite, în 2017, 36 000 de studenți români au plecat la studii în străinătate, iar 14 500 de elevi de liceu se gândeau să procedeze la fel. Numerele cresc de la an la an și, cu adevărat alarmant, e că prea puțini dintre aceștia decid să se reîntoarcă în țară.
Articol preluat de pe Ediția de Dimineață

Prin urmare, ne punem în mod logic întrebarea: De ce acești tineri preferă să urmeze ofertele de educaționale ale altor țări? În egală măsură ne întrebăm și cum am putea preveni acest „exod de creiere”, care se prezintă a fi unul în defavoarea României?

Psihologul Lenke Iuhos – specialist în psihologia organizațională, orientare profesională, consiliere în autocunoaștere și dezvoltare personală – ne-a oferit răspunsuri esențiale și chiar posibile soluții la aceste dileme.

Tinerii pleacă în Occident pentru că vor să se împlinească prin: valori, nevoi și plăceri.

Care credeți că sunt cauzele acestui „exod de creiere” în afara granițelor României?

Lenke Iuhos: În primul rând, generația de tineri intelectuali este ultrainformată. Acești tineri au deschidere fără limite față de celelalte țări, au legături indirecte prin internet cu cei de vârstă apropiată, astfel își hrănesc imaginația cu o viață la standarde mult mai ridicate decât o au în prezent. În România, mulți își văd viitorul limitat, deoarece e nevoie să pună mai mult efort. Motivând plecarea, prin condiții de viață scăzute.

În al doilea rând, doresc să devină antreprenori sau să ajungă la apogeul profesiei lor. Astfel se observă dorința lor de a fi remarcați pentru valorile, capacitățile și cunoștințele lor. Acesta este un motiv atât de profund, încât de multe ori ei nici nu văd că pot exista riscuri în plecările lor. Este de înțeles acel echilibru interior, atunci când la locul de muncă, un tânăr face bani din propria pasiune, asta nu se poate înlocui cu nimic.

În al treilea rând, pentru ei plecarea este o provocare, studiul este o oportunitate și au credința că vor deveni mai recunoscuți doar prin faptul că au fost, au studiat, au lucrat în străinătate. Asta înseamnă că își dezvoltă o gândire pozitivă, devenind optimiști în viitorul din afara granițelor. Au un optimism situațional în continuă dezvoltare, au încredere că în situația respectivă se vor produce doar evenimente favorabile lor.

Credeți că plecarea intelectualilor din țara este influențată de familie sau de instituțiile școlare?

Nu cred că influența este pe o parte sau alta. Ei merg pentru că vor să se împlinească prin: valori, nevoi și plăceri. Sunt ca fata morgana, o iluzie în care cred, cred că totul se câștigă mai repede și mult mai bine, astfel de multe ori acceptă să lucreze în domenii în care sunt subcalificați.

Credeți că tinerii pleacă doar pentru a avea un venit mai bun sau pentru o simplă dezvoltare personală?

Ambele aspecte declanșează decizia de a pleca: banii duc la ideea de prosperitate, dezvoltare personală și așa crește stima de sine și încrederea în forțele proprii.

Ce impact credeți că are această plecare a intelectualilor asupra României?

Impact care aduce un dezechilibru în populația țării. Plecarea tinerilor scade bază de resurse active, neexistând în timp bază pentru populația de pensionari. O societate are nevoie de echilibru pe piața muncii.

Cum putem să prevenim exodul intelectualilor și eventual cum putem să-i aducem înapoi pe aceștia?
  • Să existe training-uri de autocunoaștere și orientare profesională chiar din gimnaziu: să își cunoască pattern-uri de interese, potențial, valori.
  • Să existe colaborări directe între mediul de afaceri și mediul academic, prin conferințe prin care să ofere posibilitatea de dezvoltare a aptitudinilor de integrare pe piața muncii.
  • Să fie mult mai bine finanțată piața de cercetare.