Eșecul copilului în relația cu părintele
Îngrijorarea părinților este mare atunci când dau de momente dificile datorate comportamentului urât al propriilor copiii. Conform simțului comun copilul care nu respectă reguli sau nu se comportă frumos eventual și în comparație cu alții mai respectuoși, în acele momente de viață este deseori numit copil dificil. Literatura de specialitate momentele de comportament deficitar le denumește comportamente noncompliante. Noncomplianța este înțeleasă prin evitarea pasivă a îndeplinirii solicitărilor sau supunere la reguli. Copilul dificil, noncompliant se recunoaște în următoarele trei situații de problemă:
Eșecul copilului începe deja în momentul în care nu răspunde în timp util la cerința adultului. Cercetările pe acest domeniu arată că părinții/ adulții reduc timpul de reacție la cerința spusă la 10 secunde, momentul din care copilul ar trebui să răspundă la cererea adultului. Deseori sunt folosite acele instrucțiuni, care sunt greu de realizat pentru un copil, cum ar fi să vii la mâncare, acum! Timpul util de reacție este de 15 secunde după comanda părintelui. Cerința să fie scurtă să fie îmbogățită cu ajutorul unor cuvinte prin care adultul să specifice momentul în care se dorește acțiunea copilului. După ce se termină desenele animate, să vii la mâncare! Obiceiul instalat va aduce o reacție sănătoasă în ascultarea instrucțiunilor, chiar dacă apare negocierea care se va face cu tact.
Un alt moment dificil care crește conflictul între părinte și copil este acela când din diverse motive copilul nu este compliant. Își pierde instant cheful, chiar dacă a început să acționeze cum i se cere, parcă nu e capabil, doritor să se mențină în efectuarea sarcinilor. În aceste clipe apare neplăcerea, prin care refuză să continue o acțiune începută să își adune hainele, să își termine temele, să vorbească încet, să rămână lângă adult cerințe situaționale pentru orice vârstă. De cele mai multe ori părintele renunță și termină el în locul copilului, fiind un răspuns bun pentru copil, accept situația pe care o impui tu. Surpriza va veni mai târziu, va reapărea aceeași situație în care reacția copilului de a nu continua acțiunea va fi mult mai senzorială. Va apărea ușor ignorarea părintelui sau de ce nu împotrivirea cu cuvântul acestuia. Cheia unei soluții simple ar fi schimbarea perspectivei situației, să vedem ce vede, ce înțelege copilul.
Nerespectarea regulilor de conduită prestabilite sunt dificile pentru părinți. Reguli discutate înainte de acțiune, neacceptate, neînțelese de către copil, conțin acele ieșiri comportamentale evidente prin mințit, lovirea altor persoane, părăsirea locului stabilit, mâncatul fără permisiune, agresivitate către părinte când acesta dorește ca el să răspundă compliant, ignorarea sarcinilor de igienă personală. Rezultatul final al interacțiunii părinte-copil va alimenta comportamente asemănătoare pe viitor sau vor fi înlocuite cu altele compliante. În momentul în care vor apărea reacții pozitive din partea părintelui la efectuarea comportamentelor bune, astfel adultul să își exprime aprecierea față de complianța copilului, vor fi surprinși de disponibilitatea lui în a colabora conform unor reguli discutate, acceptate.
Un secret imens stă în spatele acestor aprecieri, dorința copilului de a acționa conform cerințelor, deoarece asta pentru el este o recompensă în sine.
La vârstă mică unele comportamente noncompliante sunt acceptate ușor ca o normalitate a vârstei, sunt componente care apoi prin continuarea dezvoltării scad în frecvență, în intensitate, altminteri pot fi semne de tulburări la o vârstă mai mare a copilului.